Fantomele
Am ales sa dezvolt această temă cu ajutorul fantomelor, deoarece acestea
sunt cele mai cunoscute și totodată cele mai inofensive dintre ființele
supranaturale.
O fantomă este în mod popular considerată o apariție, în general a unei persoane moarte sau a unui animal. O astfel de apariție ar putea veni pentru a-i avertiza pe cei vii de probleme ce urmează să apară în viețile lor sau (dacă cel decedat a murit jurând razbunare) pentru a-i bântui. Fantomele par de obicei să fie legate de locurile în care au viețuit și au suferit – se întamplă rar să nu existe o legătură aparentă între un loc și o apariție de acest tip – spiritul respectiv fiind universal nefericit.
Fantomele au fost înregistrate din vremurile cele mai timpurii: literatura greacă și română, în mod particular, sunt pline de astfel de notații și nenumarate prezentări ale apariției lor sunt înregistrate până în ziua de azi. Nici religia și nici raționalismul nu au reușit să întineze prezumția generală că anumite locuri pot fi bântuite, fie de fantome particulare sau pur și simplu de o atmosferă care le plasează într-un fel într-un loc aparte de alte locuri, mai fericite.
Există numeroase și diferite feluri de fantome și puține reguli care pot fi aplicate în momentul apariției lor. În afara unei scăderi ocazionale a temperaturii, ele nu par sa afecteze mediul înconjurător prea mult – de exemplu, luminile nu strălucesc mai puternic și nici nu diminuă în intensitate – și ele pot fi văzute în plină lumină a soarelui sau în umbra întunecată. Ocazional, figurile par să aibă o iluminare interioară.
Fantoma este văzută piezis, de exemplu în colțul ochiului; într-adevăr unii oameni pretind că nu pot vedea niciodată direct o fantomă. Uneori, mai mult decât o singură persoană au văzut aceeași fantomă; uneori, martorii pretind că au atins fantomele sau au avut un contact fizic cu o ființă umană care, s-a dovedit mai tarziu, că n-ar fi putut să fie fizic acolo.
Unele fantome au reputația de a aparea de mai multe ori în același loc, de exemplu în casele în care ei au trăit până au murit. În asemenea cazuri, se pare ca ei bântuie o cameră, de regulă cea în care au fost omorâti; dar uneori, ei se mută din cameră în cameră. Faptul că oamenii pot vedea fantome sugerează posibilitatea unei posibile halucinații. Puțini oameni au și alte simțuri afectate; astfel, unii simt o scădere a temperaturii în prezența fantomei, iar alții ca fantomele au un miros ciudat.
Poveștile cu case bântuite de fantome sunt elemente de bază in istoria acestor ființe supralumești. Se spune că in Marea Britanie, în special in Scoția, există cele mai multe locuințe bântuite, care atrag implicit mulți turiști. În prezent, Societatea Britanică și Americană pentru Cercetări Metapsihice investighează și clasifică o mulțime de cazuri în care se zice că ar fi prezente fantome, încercând totodată să dea explicații logice si știintifice acestor întâmplări. O teorie elaborată pentru a explica unele cazuri de apariții de fantome este cea care susține că evenimentele dramatice cauzate de moartea unei persoane dragi pot influența sensibilitatea si emotiile unei persoane făcând-o astfel să creadă că vede aceste ființe paranormale. Dacă existența fantomelor, a strigoilor si a stafiilor ar fi dovedită atunci s-ar putea afla si răspunsul vieții de după moarte.
Probabil este fenomenul paranormal cel mai cunoscut și cel mai răspândit din lume, având în vedere că fiecare civilizație “se mândrește” cu fantomele sale și de secole se înregistrează astfel de apariții pe întreg mapamondul. Cuvântul fantasmă (fantomă) derivă din grecescul "phàinesthai" si înseamnă “a apărea”, în sensul apariției rapide a unei persoane, animal sau obiect, si dispariției la fel de precipitate. Dincolo de motivația “materializării” lor, este interesant și modul în care o fac: uitați pentru un moment de fantomele “clasice” în cearceafuri sau cavalerii fără cap; o sumedenie de astfel de apariții sunt entități învesmântate în haine de epocă sau iau formă de vapori, vănturi reci, globuri de lumină. De asemenea, există si fantome ale elementelor cunoscute deja din antichitate, ce populează aerul, apa, pădurile, fluviile, lacurile; aflate intr-o “conexiune” totală cu natura, in general invizibile, dar cu posibilitatea de a lua chip uman. Jung teoretizează că ar fi de-a dreptul “elemente arhaice ale inconștientului colectiv”. În Occident, se poate spune că acest fenomen a fost inaugurat de fotografia paranormală. Manifestările sunt însă felurite si îmbracă aspecte atat de diferite între ele încât a vorbi despre o clasificare a acestor cazuri este un subiect foarte delicat. Și totuși, o subdivizare principala separa fantasmele subiective de cele obiective: primele se arată unei singure persoane, motiv pentru care există dubiul ca ar fi mintea acesteia cea care a dezvoltat imaginea, ca într-un vis; în cadrul celei de-a doua, lucrurile se complică întrucât mai multe persoane sunt “convocate”.
„Fantomele nu sunt o simplă închipuire ori o aberație a minților bolnave”, scrie Petru Comănescu in cartea sa “Parapsihologia ”. În opinia autorului, nu putem să nu admitem că (în anumite situații) fenomenul “fantomelor” s-a manifestat realmente. Mai rămâne să înțelegem și de ce. Pe cât se pare, orice încercare de a da o explicație acestui fenomen se bazează pe teoria reîncarnării. Lăsând la o parte „exagerările grosolane și simpliste”, spune Comănescu, reîncarnarea nu e o idee de lepădat. Un astfel de model ciclic al vieții presupune faptul că materia nu e niciodată distrusă, se reîntoarce în “sistem” pentru a reapărea mai târziu. Din această perspectivă, materia organică, vie, s-ar resuscita sub aceeasi formă, cu același tipuri de comportament, într-un proces de reîncarnare. Lăsând la o parte genetica, potrivit căreia memoria speciei se conservă prin informațiile stocate intracelular și vehiculate prin AND și ARN, lăsând la o parte și clonarea, specialiștii în parapsihologie cred că oamenii posedă si un alt tip de memorie: cea numită “memoria aurei”, fenomen numit și “efectul fantomă”. Iar fantomele viilor sau ale mortilor ar conserva adesea tocmai memorii bioenergetice, forme de bioenergie capabile sa “înmagazineze” forma organismului viu. “Din toate datele pe care le posed rezultă că această acțiune conservată continuă si după ce organismul nu mai este viu. “Nu stiu ce este bioenergia, dar se pare ca ea nu piere”, spune pe șleau autorul
În trecut, când oamenii credeau mai mult decât astăzi în mituri și legende, fantomele păreau mai spectaculoase. Ei vedeau imagini ale zeilor sau figure eroice, iar armatele-fantomă luptându-se pe cer erau o prezența obisnuită. Astăzi, astfel de viziuni sunt rare; în viziuinile moderne, e prezentă de obicei o singură fantomă. Această diferentă ar indica o legatură între tipul de apariție și mediul sau experiența persoanei care o vede. Există poveștiri despre regele Arthur și vechii zei Odin și Thor, care luptă în mari bătălii purtate de fantome. Aceste proiectări fantomatice puteau fi miraje ale unor lupte reale, sau erau probabil semen premonitorii ale unor bătălii ce aveau sa urmeze.
O fantomă este în mod popular considerată o apariție, în general a unei persoane moarte sau a unui animal. O astfel de apariție ar putea veni pentru a-i avertiza pe cei vii de probleme ce urmează să apară în viețile lor sau (dacă cel decedat a murit jurând razbunare) pentru a-i bântui. Fantomele par de obicei să fie legate de locurile în care au viețuit și au suferit – se întamplă rar să nu existe o legătură aparentă între un loc și o apariție de acest tip – spiritul respectiv fiind universal nefericit.
Fantomele au fost înregistrate din vremurile cele mai timpurii: literatura greacă și română, în mod particular, sunt pline de astfel de notații și nenumarate prezentări ale apariției lor sunt înregistrate până în ziua de azi. Nici religia și nici raționalismul nu au reușit să întineze prezumția generală că anumite locuri pot fi bântuite, fie de fantome particulare sau pur și simplu de o atmosferă care le plasează într-un fel într-un loc aparte de alte locuri, mai fericite.
Există numeroase și diferite feluri de fantome și puține reguli care pot fi aplicate în momentul apariției lor. În afara unei scăderi ocazionale a temperaturii, ele nu par sa afecteze mediul înconjurător prea mult – de exemplu, luminile nu strălucesc mai puternic și nici nu diminuă în intensitate – și ele pot fi văzute în plină lumină a soarelui sau în umbra întunecată. Ocazional, figurile par să aibă o iluminare interioară.
Fantoma este văzută piezis, de exemplu în colțul ochiului; într-adevăr unii oameni pretind că nu pot vedea niciodată direct o fantomă. Uneori, mai mult decât o singură persoană au văzut aceeași fantomă; uneori, martorii pretind că au atins fantomele sau au avut un contact fizic cu o ființă umană care, s-a dovedit mai tarziu, că n-ar fi putut să fie fizic acolo.
Unele fantome au reputația de a aparea de mai multe ori în același loc, de exemplu în casele în care ei au trăit până au murit. În asemenea cazuri, se pare ca ei bântuie o cameră, de regulă cea în care au fost omorâti; dar uneori, ei se mută din cameră în cameră. Faptul că oamenii pot vedea fantome sugerează posibilitatea unei posibile halucinații. Puțini oameni au și alte simțuri afectate; astfel, unii simt o scădere a temperaturii în prezența fantomei, iar alții ca fantomele au un miros ciudat.
Poveștile cu case bântuite de fantome sunt elemente de bază in istoria acestor ființe supralumești. Se spune că in Marea Britanie, în special in Scoția, există cele mai multe locuințe bântuite, care atrag implicit mulți turiști. În prezent, Societatea Britanică și Americană pentru Cercetări Metapsihice investighează și clasifică o mulțime de cazuri în care se zice că ar fi prezente fantome, încercând totodată să dea explicații logice si știintifice acestor întâmplări. O teorie elaborată pentru a explica unele cazuri de apariții de fantome este cea care susține că evenimentele dramatice cauzate de moartea unei persoane dragi pot influența sensibilitatea si emotiile unei persoane făcând-o astfel să creadă că vede aceste ființe paranormale. Dacă existența fantomelor, a strigoilor si a stafiilor ar fi dovedită atunci s-ar putea afla si răspunsul vieții de după moarte.
Probabil este fenomenul paranormal cel mai cunoscut și cel mai răspândit din lume, având în vedere că fiecare civilizație “se mândrește” cu fantomele sale și de secole se înregistrează astfel de apariții pe întreg mapamondul. Cuvântul fantasmă (fantomă) derivă din grecescul "phàinesthai" si înseamnă “a apărea”, în sensul apariției rapide a unei persoane, animal sau obiect, si dispariției la fel de precipitate. Dincolo de motivația “materializării” lor, este interesant și modul în care o fac: uitați pentru un moment de fantomele “clasice” în cearceafuri sau cavalerii fără cap; o sumedenie de astfel de apariții sunt entități învesmântate în haine de epocă sau iau formă de vapori, vănturi reci, globuri de lumină. De asemenea, există si fantome ale elementelor cunoscute deja din antichitate, ce populează aerul, apa, pădurile, fluviile, lacurile; aflate intr-o “conexiune” totală cu natura, in general invizibile, dar cu posibilitatea de a lua chip uman. Jung teoretizează că ar fi de-a dreptul “elemente arhaice ale inconștientului colectiv”. În Occident, se poate spune că acest fenomen a fost inaugurat de fotografia paranormală. Manifestările sunt însă felurite si îmbracă aspecte atat de diferite între ele încât a vorbi despre o clasificare a acestor cazuri este un subiect foarte delicat. Și totuși, o subdivizare principala separa fantasmele subiective de cele obiective: primele se arată unei singure persoane, motiv pentru care există dubiul ca ar fi mintea acesteia cea care a dezvoltat imaginea, ca într-un vis; în cadrul celei de-a doua, lucrurile se complică întrucât mai multe persoane sunt “convocate”.
„Fantomele nu sunt o simplă închipuire ori o aberație a minților bolnave”, scrie Petru Comănescu in cartea sa “Parapsihologia ”. În opinia autorului, nu putem să nu admitem că (în anumite situații) fenomenul “fantomelor” s-a manifestat realmente. Mai rămâne să înțelegem și de ce. Pe cât se pare, orice încercare de a da o explicație acestui fenomen se bazează pe teoria reîncarnării. Lăsând la o parte „exagerările grosolane și simpliste”, spune Comănescu, reîncarnarea nu e o idee de lepădat. Un astfel de model ciclic al vieții presupune faptul că materia nu e niciodată distrusă, se reîntoarce în “sistem” pentru a reapărea mai târziu. Din această perspectivă, materia organică, vie, s-ar resuscita sub aceeasi formă, cu același tipuri de comportament, într-un proces de reîncarnare. Lăsând la o parte genetica, potrivit căreia memoria speciei se conservă prin informațiile stocate intracelular și vehiculate prin AND și ARN, lăsând la o parte și clonarea, specialiștii în parapsihologie cred că oamenii posedă si un alt tip de memorie: cea numită “memoria aurei”, fenomen numit și “efectul fantomă”. Iar fantomele viilor sau ale mortilor ar conserva adesea tocmai memorii bioenergetice, forme de bioenergie capabile sa “înmagazineze” forma organismului viu. “Din toate datele pe care le posed rezultă că această acțiune conservată continuă si după ce organismul nu mai este viu. “Nu stiu ce este bioenergia, dar se pare ca ea nu piere”, spune pe șleau autorul
În trecut, când oamenii credeau mai mult decât astăzi în mituri și legende, fantomele păreau mai spectaculoase. Ei vedeau imagini ale zeilor sau figure eroice, iar armatele-fantomă luptându-se pe cer erau o prezența obisnuită. Astăzi, astfel de viziuni sunt rare; în viziuinile moderne, e prezentă de obicei o singură fantomă. Această diferentă ar indica o legatură între tipul de apariție și mediul sau experiența persoanei care o vede. Există poveștiri despre regele Arthur și vechii zei Odin și Thor, care luptă în mari bătălii purtate de fantome. Aceste proiectări fantomatice puteau fi miraje ale unor lupte reale, sau erau probabil semen premonitorii ale unor bătălii ce aveau sa urmeze.