Legende urbane din bucurești
Centrul Vechi din Capitală este considerat “kilometrul zero al legendelor urbane din România” în ceea ce priveşte prezenţa fantomelor. Posibila existenţă a unor tuneluri secrete sau pasaje, unele case cu aspect ciudat, toate constituie ingrediente pentru poveşti înfricoşătoare legate de Centrul Vechi. Iată însă că acesta nu este singurul loc din Bucureşti “suspectat” că ar fi preferatul stafiilor.
Strada Franceză, Strada Mântuleasa, sau zona Batiştei, sunt şi ele locuri despre care se spune că sunt bântuite. Şcoala Centrală din Bucureşti, înfiinţată în 1851, a funcţionat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri, între care şi Pensionatul Domnesc de Fete. Iniţial, instituţia a fost dedicată educaţiei, de multe ori cazonă, a tinerelor aparţinând elitei bucureştene. Se spune că poveştile legate de această clădire sunt halucinante: uşi care se deschid şi se închid singure, mirosuri ciudate, zgomote stranii, zone reci şi levitaţia unor obiecte.
Se mai spune că Şcoala Centrală este împânzită de camere secrete dar şi de incinte dezafectate cu uşile parcă zidite în grabă. Nici subsolul clădirii nu este ferit de speculaţii macabre. Dincolo de sunetele ciudate care s-ar auzi de sub clădire se spune că subsolul ar reprezenta de fapt capătul unui tunel. Unii spun că legendelor de “rău augur” legate de această clădire li se adaugă şi faptul că în vremuri comuniste Şcoala Centrală se numea “Zoia Kosmodemianskaia” (fiind botezată aşa de către autorităţile comuniste române în cinstea Zoiei Kosmodemianskaia, membră a mişcării sovietice de partizani, care a fost prima femeie onorată cu Ordinul Erou al Uniunii Sovietice).
Devenită mai nou un simbol al culturii cafenelelor, Strada Franceză ar ascunde mistere nebănuite de bucureşteni. Se spune că într-o casă de pe această stradă ar “locui” 203 fantome ale unor copii care odinioară locuiau în orfelinatul de la adresa respectivă. Înfometaţi şi însetaţi, copiii au avut o soartă cruntă din cauza patronului, Stavrache Hagi-Orman - un om foarte rău. Unii trecători au susţinut, de-a lungul timpului, că deseori aud în zonă gemete şi strigăte înfundate de „Apă! Apă!”, provenite, poate, de la stafii. Despre faimoasa Casă Vernescu de pe Calea Victoriei se spune că în interior şi în curte are demoni care hălăduiesc în voie. Se mai spune că aici ar bântui 3 fantome, ale unor jucători din secolul trecut, care s-au sinucis după ce şi-au pierdut averile la ruletă.
Puţini sunt cei care ştiu că Foişorului de Foc din Capitală i se mai spune şi Foişorul Sinucigaşei. Legenda urbană care circulă este aceea a incendiilor din Bucureşti care ar fi pornit chiar de aici, provocate de soţia sinucigaşă a unui pompier, care bănuia că soţul o înşeală chiar în Foişorul de Foc, cu o spălătoreasă de pe str. Griviţa! Femeia a vrut să îi prindă asupra faptului pe cei doi, dar a căzut de la etajul 2 al Foişorului şi şi-a frânt gâtul. De atunci se spune că bântuie pe treptele Foişorului, căutând în van dovada trădării soţului mincinos.
Legendele urbane mai spun că şi Palatul Parlamentului (Casa Poporului) este bântuit de fantome şi că acestea ar bântui în voie noaptea pe coridoarele celei mai mari construcţii din Europa. Potrivit unora dintre relatările de pe net, cea mai…activă nălucă ar fi o tânără cu o rochie de vară cu desen floral, care se arată doar personalului în uniformă şi cere ajutor!
Teatrul de Vară din Parcul Bazilescu este şi el “obiectul” legendelor urbane. Parcul a purtat pe vremuri numele lui Nicolae Bălcescu şi se află în cartierul Bucureştii Noi. Amatorii de paranormal susţin că noaptea s-ar auzi dintre coloanele clădirii sunete stridente. Circulă şi zvonul că teatrul ar fi bântuit chiar de stafia juristului Bazilescu, cel care a donat terenul pe care a fost ridicat parcul.
Legendele urbane ale Micului Paris sunt departe de a se opri aici, ele nefăcând altceva decât să aducă un plus de mister acestui oraş deloc obişnuit,în felul său, mai ales dacă este să luăm în considerare trecutul lui istoric.
Strada Franceză, Strada Mântuleasa, sau zona Batiştei, sunt şi ele locuri despre care se spune că sunt bântuite. Şcoala Centrală din Bucureşti, înfiinţată în 1851, a funcţionat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri, între care şi Pensionatul Domnesc de Fete. Iniţial, instituţia a fost dedicată educaţiei, de multe ori cazonă, a tinerelor aparţinând elitei bucureştene. Se spune că poveştile legate de această clădire sunt halucinante: uşi care se deschid şi se închid singure, mirosuri ciudate, zgomote stranii, zone reci şi levitaţia unor obiecte.
Se mai spune că Şcoala Centrală este împânzită de camere secrete dar şi de incinte dezafectate cu uşile parcă zidite în grabă. Nici subsolul clădirii nu este ferit de speculaţii macabre. Dincolo de sunetele ciudate care s-ar auzi de sub clădire se spune că subsolul ar reprezenta de fapt capătul unui tunel. Unii spun că legendelor de “rău augur” legate de această clădire li se adaugă şi faptul că în vremuri comuniste Şcoala Centrală se numea “Zoia Kosmodemianskaia” (fiind botezată aşa de către autorităţile comuniste române în cinstea Zoiei Kosmodemianskaia, membră a mişcării sovietice de partizani, care a fost prima femeie onorată cu Ordinul Erou al Uniunii Sovietice).
Devenită mai nou un simbol al culturii cafenelelor, Strada Franceză ar ascunde mistere nebănuite de bucureşteni. Se spune că într-o casă de pe această stradă ar “locui” 203 fantome ale unor copii care odinioară locuiau în orfelinatul de la adresa respectivă. Înfometaţi şi însetaţi, copiii au avut o soartă cruntă din cauza patronului, Stavrache Hagi-Orman - un om foarte rău. Unii trecători au susţinut, de-a lungul timpului, că deseori aud în zonă gemete şi strigăte înfundate de „Apă! Apă!”, provenite, poate, de la stafii. Despre faimoasa Casă Vernescu de pe Calea Victoriei se spune că în interior şi în curte are demoni care hălăduiesc în voie. Se mai spune că aici ar bântui 3 fantome, ale unor jucători din secolul trecut, care s-au sinucis după ce şi-au pierdut averile la ruletă.
Puţini sunt cei care ştiu că Foişorului de Foc din Capitală i se mai spune şi Foişorul Sinucigaşei. Legenda urbană care circulă este aceea a incendiilor din Bucureşti care ar fi pornit chiar de aici, provocate de soţia sinucigaşă a unui pompier, care bănuia că soţul o înşeală chiar în Foişorul de Foc, cu o spălătoreasă de pe str. Griviţa! Femeia a vrut să îi prindă asupra faptului pe cei doi, dar a căzut de la etajul 2 al Foişorului şi şi-a frânt gâtul. De atunci se spune că bântuie pe treptele Foişorului, căutând în van dovada trădării soţului mincinos.
Legendele urbane mai spun că şi Palatul Parlamentului (Casa Poporului) este bântuit de fantome şi că acestea ar bântui în voie noaptea pe coridoarele celei mai mari construcţii din Europa. Potrivit unora dintre relatările de pe net, cea mai…activă nălucă ar fi o tânără cu o rochie de vară cu desen floral, care se arată doar personalului în uniformă şi cere ajutor!
Teatrul de Vară din Parcul Bazilescu este şi el “obiectul” legendelor urbane. Parcul a purtat pe vremuri numele lui Nicolae Bălcescu şi se află în cartierul Bucureştii Noi. Amatorii de paranormal susţin că noaptea s-ar auzi dintre coloanele clădirii sunete stridente. Circulă şi zvonul că teatrul ar fi bântuit chiar de stafia juristului Bazilescu, cel care a donat terenul pe care a fost ridicat parcul.
Legendele urbane ale Micului Paris sunt departe de a se opri aici, ele nefăcând altceva decât să aducă un plus de mister acestui oraş deloc obişnuit,în felul său, mai ales dacă este să luăm în considerare trecutul lui istoric.
Povestea tinerei studente din Hotelul Cișmigiu
Închis în 1970, după o perioadă glorioasă, hotel Cișmigiu a fost redeschis în 1990 și oferit Facultății de Teatru și Film, drept cămin pentru studenți. Legenda spune că, într-un weekend din primul an de la deschidere, când toți studenții erau plecați în vacanță, o tânără din Republica Moldova a fost violată de un necunoscut și apoi aruncată în casa liftului. Acolo a stat în dureri timp de trei ore, strigând cu disperare după ajutor. Însa nimeni nu a auzit-o, iar fata a murit în chinuri groaznice. Țipetele ei se mai aud chiar și acum în hotel, spun martorii, iar energia negativă și disperarea fetei înca se resimt pe holurile clădirii.
Cazul studentei i-a inspirat pe membrii trupei Vita de Vie, care au compus în memoria ei melodia "Hotel Cismigiu".